Producția în exces de mucus este o problemă frecventă la persoanele cu aspergiloză bronhopulmonară alergică (ABPA) și aspergiloza pulmonară cronică (CPA). Mucusul este un amestec gros de apă, resturi celulare, sare, lipide și proteine. Ne căptușește căile respiratorii, captând și eliminând particulele străine din plămâni. Grosimea mucusului asemănătoare unui gel este cauzată de o familie de proteine numite mucine. La persoanele cu astm bronșic, modificările genetice ale acestor proteine mucină pot îngroșa mucusul, făcându-l mai dificil de îndepărtat din plămâni. Acest muc gros și dens se acumulează și poate duce la dopuri de mucus, blocând căile respiratorii și provocând dificultăți de respirație, respirație șuierătoare, tuse și alte simptome respiratorii.
Medicii tratează de obicei aceste simptome cu medicamente inhalabile, cum ar fi bronhodilatatoare și corticosteroizi, pentru a deschide căile respiratorii și a reduce inflamația. Mucoliticele pot fi folosite și pentru a descompune dopurile de mucus, dar singurul medicament disponibil, N-Acetilcisteina (NAC), nu este foarte eficient și poate provoca reacții adverse nedorite. În timp ce tratamentele actuale pot ajuta la gestionarea simptomelor, este nevoie de tratamente eficiente și sigure pentru a aborda în mod direct problema dopurilor de mucus.
Pentru a rezolva această problemă, sunt explorate 3 abordări:
- Mucolitice pentru a dizolva dopurile de mucus
Cercetătorii de la Universitatea din Colorado testează noi mucolitice, cum ar fi tris (2-carboxietil) fosfină. Ei au dat acest mucolitic unui grup de șoareci astmatici care se confruntă cu inflamație și producție în exces de mucus. După tratament, fluxul de mucus s-a îmbunătățit, iar șoarecii astmatici au putut curăța mucusul la fel de eficient ca și șoarecii neastmatici.
Cu toate acestea, mucoliticele funcționează prin ruperea legăturilor care țin mucinele împreună, iar aceste legături se găsesc în alte proteine din organism. Dacă legăturile sunt rupte în aceste proteine, ar putea duce la efecte secundare nedorite. Prin urmare, sunt necesare cercetări suplimentare pentru a descoperi un medicament care va viza numai legăturile din mucine, reducând riscul de efecte secundare.
2. Limpezirea cristalelor
Într-o altă abordare, Helen Aegerter și echipa ei de la Universitatea din Belgia studiază cristalele de proteine care cred că conduc la supraproducția de mucus în astm. Aceste cristale, cunoscute sub numele de cristale Charcot-Leyden (CLC) fac ca mucusul să devină mai gros, prin urmare mai greu de îndepărtat din căile respiratorii.
Pentru a aborda în mod direct cristalele, echipa a dezvoltat anticorpi care atacă proteinele din cristale. Ei au testat anticorpii pe probe de mucus colectate de la persoane cu astm bronșic. Ei au descoperit că anticorpii au dizolvat în mod eficient cristalele prin atașarea la regiunile specifice ale proteinelor CLC care le țin împreună. În plus, anticorpii au atenuat reacțiile inflamatorii la șoareci. Pe baza acestor descoperiri, cercetătorii lucrează acum la un medicament care ar putea avea același efect la om. Aegerter consideră că această abordare ar putea fi utilizată pentru a trata o varietate de boli inflamatorii care implică producția excesivă de mucus, inclusiv inflamația sinusurilor și anumite reacții alergice la agenți patogeni fungici (cum ar fi ABPA).
- Prevenirea excesului de secreție de mucus
Într-o a treia abordare, pneumologul Burton Dickey de la Universitatea din Texas lucrează pentru a preveni mucusul prin reducerea supraproducției de mucus. Echipa lui Dickey a identificat o genă specifică, Syt2, care este implicată doar în producția excesivă de mucus și nu în producția normală de mucus. Pentru a inhiba producția de mucus în exces, au dezvoltat un medicament numit PEN-SP9-Cy care blochează acțiunea Syt2. Această abordare este deosebit de promițătoare, deoarece vizează supraproducția de mucus fără a interfera cu funcțiile vitale ale mucusului normal. Producția normală de mucus joacă un rol critic în protejarea și menținerea sănătății sistemelor respirator și digestiv. Deși rezultatele inițiale sunt promițătoare, sunt necesare cercetări suplimentare pentru a evalua eficacitatea și siguranța acestor medicamente în studiile clinice.
Pe scurt, dopurile de mucus prezintă simptome incomode în ABPA, CPA și astm. Tratamentele actuale se concentrează pe managementul simptomelor, mai degrabă decât să abordeze direct reducerea sau îndepărtarea dopurilor de mucus. Cu toate acestea, cercetătorii explorează 3 abordări potențiale, care implică mucolitice, curățarea cristalelor și prevenirea excesului de secreție de mucus. Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a confirma eficacitatea și siguranța acestora, dar abordările au arătat rezultate promițătoare și ar putea fi în viitor o modalitate prin care putem preveni mucusul.
Mai multe informații: